Gală în onoarea celor vii

Onorăm morții, de cele mai multe ori, și uităm să-i cinstim pe cei vii. Nu realizăm cât de importanți sunt, cât de speciali, cât de frumoasă era viața noastră atunci când ei trăiau printre noi. De aceea oamenii plang la înmormântari. Pentru că nu au realizat că puteau să-i prețuiască atunci când înca erau în viața, asa că acum îi onorează în moarte.

Dar dacă am face o gală pentru fiecare dintre persoanele care ne sunt speciale? Ne urcăm pe o scenă și spunem tot ce ne place la persoanele pe care le iubim. Acum, cât încă sunt aici. Ei nici măcar nu trebuie să afle. De ce nu facem gale pentru ei? Omul este egoist în natura sa. Dar egoismul aduce oamenii împreună și îi leagă. E dragostea. Iubirea e topirea unul într-altul. Nevoile noastre sunt și ale lor, bucuriile noastre sunt și ale lor, împlinirile și pierderile și morții…

De ce plângem când oamenii mor? Nu acesta era scopul a tot? Restul este doar praf. Totul e praf. Tot înafară de un lucru. Moartea. Ea e aici, mereu așteptând. Era aici înainte să te naști și va exista pâna după ce totul nu va mai fi. Moartea nu e fără însemnătate. Ea te trimite de unde ai venit. Te trimite în brațele Domnului. Chiar daca e pentru scurt timp. Nu trebuie să plângem când oamenii mor. Toți mor la un moment dat. Ar trebui să zâmbim, și fără să știm, cu fiecare zâmbet pe care îl dăruim, le prelungim viața, chiar și numai cu o secundă, dar contează, contează pentru cel al cărei viață deabea se agață între existențe. Pentru ca nu mor știind că încă există speranță. Mor atunci când toată speranța a pierit. Când îți închizi ochii și spui adio. Atunci ei pleacă. Și câteodată trebuie să plece.

Nu-ți pierde speranța și nu spera în van. Oamenii nu mor, ei pleacă. Deschid o ușă și trec dincolo. Doar că lasă în urmă un corp, o cochilie. Ar fi mai ușor dacă și-ar lua trupul cu ei? Poate, dar nu ar fi just. Pământul cheamă pământ. E doar modul normal de a trăi și a muri. Toți trăim și murim. Ce se întâmplă între naștere și moarte e doar o chestiune de detalii. Pietrele de mormânt nu dau detalii. Într-un mormânt oricine e măreț si extraordinar, și cei vii le duc dorul pentru o vreme, apoi sunt uitați. De aceea trebuie să îi onorăm pe cei vii. Pentru că încă sunt cu noi, pentru că merită si pentru că ei contează. Cei vii contează!

Advertisements

Leave a comment

Filed under despre viata

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s