Se trezi intr-o camera cel putin ciudata. In timp ce examina peretii inalti de metal, fara niciun geam, incerca sa nu se gandeasca incapere ca la o celula. Cuvantul ii trimitea fiori pe sira spnarii. Nu stia unde este sau cum ajunse acolo. Intoarse capul si cauta usa dar toti peretii erau la fel. bucati imense de metal. II era frig si tremura. Nu putea auzi nimic. Doar zgomotul scos de ventilatorul plasat prea sus pe unul din pereti. Desi nu erau geamuri, in camera era lumina. pe tavan existau doua neoane care scoteau o lumina alba si rece. Inspira adanc aerul metalic. Statea in mijlocul camerei si se simtea vulnerabila. Se tara spre unul din pereti. Era slabita. Nu-si amintea ultima oara cand mancase. Nu-si amintea nimic. Inchise ochii si isi goli mintea de absolut orice. Mereu o ajuta. Se rezema cu spatele de metalul rece si isi prinse genunchii cu bratele. Cand inima incepu din nou sa bata normal, incerca sa se gandeasca la ultima imagine care o avu cand era constienta. Statea in mijlocul pajistii de la bunica ei, in ploaie. Apoi nimic. Probabil lesinase. Isi privi mainile albe si vazu ca nu mai e imbracata cu hainele ei. Purta pantaloni lungi si bluza cu maneci, ambele din bumbac negru. Nu avea sosete iar picioarele si mainile ii erau inghetate. Puse capul inapoi pe genunchi si inspira. Aerul rece nu facea decat sa-i fie mai tare frig. Incepu sa fredoneze dar vocea ii suna sparta. Simtea lacrimi adunandu-se in colturile ochilor si duse mana la fata. Nu mai plansese de cand se imbolnavise mama ei. Acum nu era momentul sa verse nicio lacrima. Inspira din nou si ochii se umplura cu mai multa apa. Stranse din dinti isi baga unghiile in palme. Daca nu se poate abtine din plans. Macar sa nu planga ca o fata.
Va Urma…
