Arhivă pentru februarie, 2009

60 seconds- English version

old_clock_by_hclemon

It’s a story that begins with me, and ends with me. It’s just a matter of starting and ending. The rest is an individual story. Unique and yet the same as everybody else’s.

“No man is an island”

“If we aren’t islands we would be lost, we would sink in others’ tragedies. We were transformed in islands by the others’ tragedies, by our own island nature, and by the configuration and the repetitive form of the stories. The configuration doesn’t change. Once upon a time it was a man that was born, lived and then, a reason or other, he died.”*

I didn’t think at first that it is addressed to me, but why would I? That’s what’s everyone says. Someone must read their books too. The second time, you understand it better. You understand why you feel miserable, disgusted, you feel contempt, apathy, rage, because he wants so. He wants you to feel like an instrument. You become the slave of some lines; you can even feel stabs in the heart and galls on your face.

1 2 3 4 tick tack tick 8 9 tack tick 12 13… I’m watching a movie. I’m not paying attention, and I realize that only in the end when I see I can’t remember anything from it… 30 31 32 tack tick tack It’s closed air in here, a small room. Maybe I should ask for another office. Maybe I’d better ask for a rise. It’s not a good idea to work in a small office with windows in the sun at midday in the middle of July, though. I have to stay here until 4 pm or they won’t pay the whole wage. You should be happy when it’s payment day, but you’re not. The installments must be paid, and there are the taxes too and you have to repair the kitchen sink. There’s nothing left for you, again. You sit on a chair, with your head in your hands, eyes closed, trying to find a way out of all these. …tick tack… you can’t focus at all… 45 46 47 tack tick… it’s pleasant to get out with your friends in the evening. The cool air clears your mind and you forget everything. You can laugh freely in a park or in the pub you usually gather … tick tack tick… Time comes closer…tick tack… you laugh heartily and enjoy a nice afternoon… tick tack tick.. .The time touches your spine leaving behind a shivering tremble. You suddenly stop laughing. Your heart beats fast “What was that?” you wonder. The others seem not to observe that you don’t laugh with them anymore. The time touches you… tick tack 54 55 and you realize you become older by every second 60. What’s there to be done?

* Neil Gaiman – “American Gods”

The assertion:”No man is an island” belongs to John Donne.

One Day I Will- Yiruma

Scrieti un comentariu

Ego- continuare la “Obvious”

Well… Ya.. This one is about my ego.

Stiti cu adevarat cum e sa fii egoist? Well.. it even hurts me. Pentru ca nu toata fiinta mea e asa. Dar acea bucata din mine care vrea totul pentru ea e puternica si atrage tot spre ea. Partea asta -sa-i spuneam partea neagra- e ca un magnet. Atrage tot.Aude laude, atrage vina, indeparteaza vina uneori. Totul se centreaza in jurul acestei parti negre. Cealalta parte-  partea alba- ramane blank. Ramane goala. Pentru ca partea neagra a luat totul.

Trist e ca partea asta neagra se afla in partea stanga. Partea inimii. O simt ca o apasare.. ca si cum as avea o piatra sau un fier in partea aia. Si atunci cand o piatra e parte din tine, e greu sa te desparti de ea. Pentru ca  doare. Si cand e o parte atat de mare din tine, cand scapi de ea ramai un “eu” foarte subtire, fara vlaga, bolnav, obosit, chinuit din lupta cu egoismul, te-a durut cand ai calcat pe orgoliu si ai calcat din tine in acelasi timp.

Cred ca e ca o tumoare. Ca sa o scoti trebuie sa tai si sa scoti si ceva din tine odata cu tumoarea, sange, carne -bolnave, dar parte din tine. Asta cred ca e partea cea mai dureroasa. Daca tumoarea ajunge sa fie majoritara, atunci operatia de scoatere a tumorii poate sa nu fie un succes. Atunci trupul moare. Dar oare si sufletul poate sa moara? Sa ramana atat de subtire incat sa riste sa nu mai fie deloc?  Si chiar daca supravietuieste, poti pune sufletul la terapie intensiva? Cum se vindeca sufletul? Cum poti pune sufletul si mintea sa se odihneasca cand in fiecare zi trebuie sa interactioneze cu oameni? Cand in fiecare zi trbuie sa fii “tu”, doar ca acel “tu” este atat de mic, ca nici tu nu-l vezi, si e bolnav, si sangerand.  Cum poate cineva sa fie normal cu ceilalti cand el nu e normal? E ca la PMS. Iti vine sa bati pe toata lumea, sa tipi, sa te iei la harta cu vreun prof care-ti face nedreptate… atunci, in momentele acelea cand ceva nu e in regula cu tine, cum poti fi OK cu ceilalti?

Anyway… acum incerc sa dau vina pe orgoliu.. si nu stiu a cui vina este. A mea. Dar a mea de unde? Unde am gresit? Cand mai ales…

Si.. imi pare rau. In prima parte chiar am spus ce am gandit. In prima parte.

Scrieti un comentariu

New addiction

Buna! N-am mai fost aici de mult. Ma bucur. :) *zambind*

twilight-full-moon-wp

Oke.. probabil ati auzit de filmul “Amurg” aka “Twilight” . Majoritatea celor care l-au vazut se imparte in doua. Cei care nici nu suporta sa-i auda numele, si cei care sunt foarte foarte obsedati de film si de carti.

Am vazut filmul in Decembrie. Mi-a placut.. sincer.. mi-a placut mult. Mi-am luat prima carte in romana si apoi din banii de colind mi-am luat si “Luna Noua”.  Am citit toate cartile in engleza si , sincer, mi-au placut atat incat sa spun ca am devenit addicted.

Pare ciudat, chiar si pentru mine, sa ma atasez atat de mult de o carte, de niste personaje( nu in modul “I LOVE EDWARD CULLEN!!”, in niciun caz). Ma bucur ca in ciuda acestei “adictii” pot sa ma uit la seria Twilight obiectiv.

Daca e sa vorbesc de personaje, spun doar atat: sunt multe lucruri pe care nu le-as fi facut ca si Bella Swan, asta o impiedica din a fi perdonajul fictiv perfect, model de viata pentru toate adolescentele care trec prin aceasta obsesie. Edward Cullen e prea rabdator… de ce nu-si iese din fire macar o data sa strige la Bella ca o iubeste si ca nu ar suporta sa o vada in bratele altcuiva?? asta il face .. perfect.. si stim cu totii ca “perfect” nu e atat de bine precum suna. Familia Cullen este OK,  Stephenie Meyer a reusit sa isi imagineze o diversitate de personaje cu personalitati diferite si cu “talente” interesante fara sa creeze clisee. Jacob Black e cateodata prea insistent, dar, la urma urmei nimeni nu a vrut sa fie perfect. Mi-a placut de el pentru simtul umorului foarte dezvoltat. Pe cat e de trista “New Moon” din cauza lui Edward, pe atat e de amuzanta din pricina lui Jacob.

Vorbind de felul cum sunt scrise cartile, si vorbind obiectiv, cred ca autoarea a pus prea mult accent pe framantarile interioare ale personajelor.  In rest, cartile sunt dinamice si amuzante , prezentand mult-discutata iubire dintre

un vampir si o fata normala intr-o maniera interesanta.

Am citit cartile de mai multe ori… Am incput cu “twilight”, am citit-o complet de doua ori in romana si partile mele preferate de inca 3 ori ( :-” ) apoi am mai citit-o o data in engleza si sincer, nu se compara, traducerea in romana nu e facuta intotdeauna cum trebuie ( traducatoarea e Laura Frunza) dar nu numai de asta, in engleza iti transmite o stare aparte. “New Moon” am citit-o o data in engleza si o data in romana ( bloodsucker= strigoi !! O.o since when??) , la traducere se adauga de data aceasta si Mihaela Frunza. Eclipse si Breaking Dawn le-am citit cate o data, in engleza. Acum m-am apucat de citit a patra carte din nou, pentru a-i putea face o recenzie :)

Filmul in regia lui Catherine Hardwicke, este destul de bun. Urmeaza in mare firul actiunii primei carti dar  vine cu inovatii asa ca daca ati citit cartea si aveti dubii daca sa va uitati sau nu la film atunci sfatul meu ar fi sa va uitati. ( Cu toate ca nu stiu cine a citit cartea in Romania inainte de a vedea filmul … )

All in all, this is my new addiction, nu sunt foarte mandra de asta.. de obicei nu se intampla asa, dar seria imi place mult, si daca acum credeti ca la scoala vorbesc non-stop despre Twilight, va inselati. Nu  fac asta decat daca aduce cineva subiectul si daca nu sunt in preajma oamenilor care nu suporta sa auda despre asta.

By the way, personajul meu preferat este Alice Cullen.

Comentarii (5)