Am sa scriu despre luna. pentru ca nu multi isi amintesc cum arata de fapt luna. dimineata era la vest. acolo unde am lasat-o astnoapte cand am ajuns acasa. poate doar mai jos si mai spre sud. in seara asta e ciudat. pare ca se misca incredibil de repede. e acolo unde rasare soarele. adica in partea opusa celei unde era azi-dimineata. si e mare, e rosiatica si e .. dulce… asa era si dimineata. si o vedeam, mergand spre scoala si ma gandeam:” oare oamenii se mai uita la luna de dimineata?” dar nu se mai uitau.. la luna nu se mai uita. nu mai au timp sa priveasca stelele, nu gasesc magia in ploaia de meteoriti pe care ai asteptat-o o zi intreaga.
Adu-ti aminte cum te atinge marea, cum te gadila, cum e rece, cum iti intra in urechi, cum iti face parul moale si apoi, suparandu-se ca ai plecat, iti lasa sarea in el. Adu-ti aminte pupaza ce vrea sa intre in casa, si bradul inalt si iarba grasa si imbratisarea pamantului. adu-ti aminte padurea si casa si lemnul si marea si valul si stelele si tot ce inseamna ceva. uita de sef si de hartii si probleme. adu-ti aminte cum esti tu.
Conteaza mai ales cum esti tu. si asta pentru ca la un moment dat lumea o sa se prinda ca esti cate putin din fiecare si mai deloc din ce esti tu. gandeste-te in tot ce faci daca esti tu sau nu.
luna
